luni, 29 octombrie 2007

mi-am amintit?


Tu esti in globul de cristal
Ce-mi arata drumul catre mal,
Cand ma pierd in lumea mea
Si-as vrea sa inving tristetea grea.

Tu, nevazuta, dar te simt
Te ignor dar nu pot sa ma mint,
Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga
De miracolul din zori,
Cand din vis cobori
in tot ce ating in jurul meu
Chipul tau il vad mereu in gand,
Esti orice, oricum, oricand...

Tu, asteptarea din amurg
Cand secundele incet se scurg,
Cu atingeri moi de catifea,
Alintate-n mana ta.

Tu esti ideea de intens,
Cautarii mele-i dai un sens,
Un motiv ca sa incerc mai mult
Tu esti vocea ce-o ascult,
Esti chemarea de demult,
Ce ma face sa nu-mi apartin
Nu mai sunt eu, nu mai e nimic al meu
Esti tu... Nu pleca ! Nu spune nu!

sâmbătă, 20 octombrie 2007

frunza


frunza
e dimineataa si primele raze de soare cu adevarat calde dezmortesc scoarta copacilor, ramurele subtiri ,fragile,de culoarea pamantului se trezesc la viata si isi fac planul pentru mugurii din primavara aceea. peste cateva zile apar primii muguri,unii mai mari unii mai mici,unii mai inveliti altii mai putin inveliti,unii mai verzi si alti doar cu o tenta usor verzuie. mugurul meu e acolo pe o crenguta nici prea sus si nici prea jos ,o crenguta sanatoasa si care se bucura de primele raze de soare ca un copil de primii fulgi de zapada. un mugur care incet ,incet devine o frunza verde crud, o frunza ce se bucura de soarele rpimaverii si de vantul ce o adie lin ,un vant inca rece primavara,se bucura de razele soarelui fierbinti ce fac zilele de vara de nesuportat - ea e acolo pe crenguta ei se bucura de vara si de soare,de caldura si privelistea aceea de sus din copac. incet ,incet in jurul ei totul incepe se capete alte culori, iarba dispare ,dispare sub culori aramii,caramizii si verde vested, curatele ei incep sa isi ia zborul una cate una-unele ajung in sosea unde masinile le rostogolesc si el ametesc pana cand nu mai pot si se dau batute ajungand pe o bucata de pamant gata sa spuna adio, altele nimeresc pe cate un vehicul care le duce departe ,spre alte locuri nemaivazute pana atunci , iar eu frunza asta de pe crenguta din mijloc am ajuns in lac, am plutit pe niste curenti de aer prietenosi pana jos si am aterizat pe lac,un lac linistit , am plutit in voie zile intregi aici pe taramul unde secundele sunt ca zilele si orele ca lunile si lunile ca anii, m-am bucurat de fiecar val mic pe care l-a facut vantul si am vazut lumea, lacul se tulbura si incepe ploaia se pare ca a venit cu adevarat toamna ,poate nici celalate frunze nu mai sunt pe crengutele lor si au plecat si ele in marea calatorie, incet incet de la atata ploaie lacul s-a umplut si a inceput sa fie nelinistit paraul din apropiere parca deja radea rautacios si abia astepta sa ma duca departe si ma scufunde sa joace cu mine si sa ma chinuie, sa ma faca sa ma dau batuta ,nici macar acet drum nu va reusii pentru ca voi ajunge iar intr-un lac linistit si fara prea multa agitatie ,voi trage la mal si ma voi odihnii iar la primavara din toata seva mea va da un mugur nou, poate eu nu sunt ca toate celalalte frunze,nu sunt atat de ca celalate ,poate ca am avut aceeasi viata pana la un punct dar calatoria din copacul vietii pana aici la malul acesta linistit a fost una simpla si unica...a venit toamna si pana la urma o sa vina si clipa mea....euforica.