vineri, 26 septembrie 2008

iar toamna

a venit toamna, inca o data se face frig, bate vantul si ne gandim la vremuri mai calde.
reusim sa recastigam melodii, melodii de suflet pentru toamna rece si lunga care va venii.
si pana la urma cat suntem de curajosi? cat curaj ti-ar trebui sa lasi totul balta si sa o iei de la capat, sa muncesti sa cladesti ceva nou de la inceput...mult , poate mult prea mult, o infinitate de curaj si o dorinta arzatoare sa iti urmezi visele.
urmeazati visul si priveste acolo unde nu ai indraznit niciodata, priveste si paseste...fii curajos , curajos sa intrii in alta lume...a oamenilor impliniti, fericiti ca fac ceea ce vor , fericiti ca isi urmeaza visele.
as mai astepta o noapte, as mai astepta un vis si un gand sau mai bine ar fi sa nu mai astept nimic....

marți, 23 septembrie 2008

deci.....se poate

se poate ca unui om bun sa i se intample lucruri bune.
se poate sa se poata, se poate sa ajungi acolo de unde ai plecat si sa fie bine, asta dupa ce un drum duce la vale ca mai apoi sa te urce pe creste, sa te duca acolo unde trebuia sa fi ajuns de la inceput.
o zi perfecta si atat.
prima surpriza...prima zapada
4 zile -3 locatii.
de la cel mai inalt varf din cei mai vechi munti pana la cel mai inalt varf din cei mai umblati munti, de la peisaj desertic la zapada si frig, noroi si zapada, frig si cald....
si pana la urma toate spre bine , si pana la urma se aseaza toate si totul devine perfect....confuz dar perfect

vineri, 19 septembrie 2008

relativ


totul e relativ.....
imi e bine si totusi nu e perfect imi e relativ...bine
sunt linistita si totusi ceva nu merge bine...sunt relativ linistita
am trecut de perioada cand la intrebarea ce mai faci? raspundeam relativ... acum pot spune ca sunt bine, bine si atat
imi e dor de tine ardeius.... mai traiesti? uite ca ne omoara timpul.... dar nu de tot :)

miercuri, 17 septembrie 2008

prima tristete, prima ploaie

am zambit, uitasem sa zambesc si am invatat iar, mi-am adus aminte sa zambesc, am zambit mult ca mai apoi sa nu mai zambesc, sa mi se para sau sa gandesc ... cateodata nu trebuie decat sa intinzi mana, sa accepti un fapt real, poate m-am inselat, poate e ireal, poate un vis, un vis ca prima ploaie, prima ploaie rece de toamna....umbrele...sa ne apere de rele

marți, 16 septembrie 2008

ploua in ploaie, ploua tarziu






dupa 3 zile, iar acasa, gata cu linistea care te facea sa ai timp , gata cu timpul care trece greu....acasa, locul unde nu ai timp de nimic si totusi reusesti sa faci atatea, locul unde sunt toate ale tale si totusi nu iti apartine nimic.
vreau sa scriu toate cate mi-au trecut prin cap in 3 zile, toate cate am facut , am vazut si am imortalizat pentru o secunda....de la aripile unor pasari pe care inca nu le recunosc, dar o voi face peste ceva timp , cand geamul trenului nu va mai fi murdar, cand trenul nu se va mai misca, pana la taratacutele care acum stau in buzunarul rucsacului si isi asteapta stapanul...sau poate stapana.


imi e frica sa ma maturizez, sau poate imi e frica sa fac pasul urmator, poate imi e frica de responsabilitati, cu toate ca de cand ma stiu am fost responsabila , sau poate imi e frica de necunoscut, e ceva in capul meu care imi spune sa imi fie frica, nu stiu de ce sau de cine, pur si simplu...fug de inevitabil....
inca mai sunt flori....flori care razbat din aceste zile de frig, de vant navalnic si de ploaie.....unele cate 2, sau solitare, dar rezistente.


ele doua si o inimioara...asa a fost sa fie


si a plouat, a plouat mult, a batut si vantul. campul era pustiu, coceni aurii stateau de paza pe camp, pazeau eternitatea. vantul rece , vantul puternic ne aduce aminte de iarna. nu mai sunt sleauri chiar adca a plouat, satul se schimba, iata cum apare asfalt si iata cum santurile isi schimba haina...lasa iarba si imbratiseaza betonul. trotuarul se schimba, cand eram mica era nou si frumos, acum e ros si tocit.....sunt lucruri care se invechesc si copaci care pier, copaci care veri la rand fac umbra , pentru ca mai apoi sa faca loc soarelui si unul gard nou pentru un cimitir vechi. drumul spre....

e seara si masa este cea care uneste si strange la un loc pe toata lumea, de data asta casa e goala, suntem noi 3, chiar si mie mi se pare ciudat...dar lor?
povesti ca sa nu uitam si povestiri ca sa tinem minte, sa tinem minte ce a fost si spre ce ne indreptam... povesti de la 20 de ani de acum 50 de ani.... amintiri...amintiri fara sfarsit

ploaia sperie copilul din mine, ploaia are o forta incredibila .... si a plouat , a plouat tare cu picaturi mari, a plouat incet, norii doar si-au scuturat puful si au trimis picaturi rare, sau pur si simplu norii de ploiae au privit spre pamant si au tinut ploaia doar pentru ei, s-au luptat cu vantul si pana al urma su impartit totul....,,stai tu cat ud eu'' sau ,,stau tu cat usuc si inghet eu ''

si a inceput scoala! iti mai aduci aminte primele emotii, mai stii...?
la gradinita scaunele sunt mici, la fel sunt si copii, la gradinita totul pare mare atunci cand esti mic... :)
si cum suntem? cum a fost? cum sunt? si pe unde vine asta?
stiai ca acolo e acasa.....

joi, 11 septembrie 2008

despre trenuri

din nou in tren dupa mai bine de un an in care pur si simplu a lipsit, din nou in gari departe de casa.
trenuri vin si pleaca, garile raman aceleasi, imi era dor sa merg cu trenul, e o experienta si pana la urma tine de fiecare sa vada partea buna din fiecare calatorie. indienii se plictisesc in trenul ce vine de la budapesta, niste asiatici filmeaza, filmeaza gari, trenuri garate, campuri....deja nesfarsite campuri de galben, vine toamna.
in tren ne gandim, ne gandim la lucrurile care ne trec prin fata ochilor, la gandurile care ne trec prin cap sau pur si simplu ramanem cu privirea fixa spre geam visand la uitare, visam sa uit de mine astazi, visam departe.
in basarab 2 piloni mari fac umbra caii ferate...acolo o sa fie un pasaj...abia acum realizez ca va fi enorm, nu inteleg cum au reusit sa il inghesuie intr-un oras deja mult prea sufocat.
de dimineata am urcat in alt vagon, am vazut prea tarziu, comoditatea m-a oprit sa imi caut locul...oricum coboram la prima statie.
in tren poti visa la orice, poti fi oricine, poti creea ceea ce nu ai, poti cauta ganduri pe care nu le aveai sau le-ai pierdut. trenuri straine, pline de oameni straini, trenuri murdare si trenuri curate, gari si gari, gari uitate de timp sau gari ce zumzaie de viata, oameni, trenuri, gari.....