o scurta saptamana lunga

am ajuns in bucuresti....nori,ploaie,balti si lume mai mohorata decat vremea. trezitul devreme nu face bine dar nici rau , aici toamna parca a venit mai devreme si mai brutal....totul se intampla intr-un ritm mult mai alert ...asa cum e orasul grabit si in viteza parca tot asa trec si anotimpurile prin el.

in padure copacii au inceput sa ingalbeneasca, unii mai mult altii mai putin si altii deloc si nici nu o vor face vreodata pt ca nu au de ce si nu au cum.... ciuperci de toate soiurile te incant ca pe un copil care vede pentru prima daca marea. frunze danseaza si fac rotocoale in aer intr-un dans al mortii si calatoriei.... aburi ies din paduri si le transforma in mister, misterul descoperii a ceea ce e dincolo de nori si ceata, misterul toamnei... rape ...chemari care nu isi au rostul dar care sunt acolo si asteapta sa fie ascultate, brazi si poteci din dumbrava minunata, frig si nasul inghetat , stanci si singuratati impartasite, corbi si cuvinte fara inteles, visezi cu ochii deschisi si emotiile iti invadeaza corpul...o data pe an reusesti sa fi liber , sa uiti de tine , sa uiti ca esti om si ai legi de respectat, sa uiti ca existi fizic....

zambeste si zambeste pentru mine,zambeste din cauza mea....un zambet poate insemna mai mult decat o mie de cuvinte...zambeste si insenineaza ziua cuiva, planuri uitate ,de ce sa facem planuri...uitam sa ne facem planuri, uitam de noi, te trezesti dimineatza si uiti de tine si privesti pe fereasta si stii ca nu esti acasa dar esti asa cum in nici o dimineata nu esti...fericit ca existi si ca esti liber intre patru pereti, fereasta s-a aburit chiar daca tota noaptea ai avut nasul inghetat, caciula sta intr-o parte si parul e ciufulit....somn de voie...

lucrurile vin si pleaca,stau si trec,dar isi au cursul lor...

Branduse de toamna razbat din iarba ce se pregateste sa ingalbeneasca, delicate razbat in indiferenta toamanei....