primul bronz

22 martie, ora 6.00 tramvaiul ajunge la capat...mesaj : "e 6!!!".
afara e frig, bagajul e facut pe fuga si incepand din lift imi aduc aminte ce am uitat acasa...am uitat multe, data viitoare plecam separat...
ajunsa acasa simt cum fata , sau mai bine spus, o parte din ea se strange si in stransoarea ei ustura si aduce in prim plan o zi perfecta.
si primul bronz al ultimei iesiri de iarna in prima iesire de primavara....si nu, nu era vara.
si ca sa parafrazez pe cineva care parafraza pe cineva : "dupa sufletul omului" , avem noroc de dimineata cu lanturile...sunt dar nu sunt, si mergem cu masina pana la cabana, alta masina, nu cea cu care am venit, pe bancheta din spate e cald si e paine, in spatele nostru, pe geam, printre gratii, baietii dardaie...polare in vant, geci care falfaie, era cald inainte sa vina norocul.
e soare, mult soare, cer albastru si cand iesim din padure e si vant, intinderi de alb si vant care le mangaie sau le biciuie, nu stiu ce simt ele.