un drum ce duce catre mare e exact asa cum l-am lasat si ultima data, parca timpul s-a oprit in loc si m-a asteptat pe mine. e mai cald astazi, nu am putut sa dorm, speram sa dorm mai mult.
sambata e cald si e nisip, viata e un joc si totul se rezuma la actiuni care sunt menite sa te faca sa te simti bine sau nu. o mica excursie dezvaluie prime dati si tipe care la 18 ani nu vad nimic altceva decat iubiri efemere in casatorie.
un loc cu mult zgomot se transforma pentru cateva zeci de minute intr-o liniste marina, nimeni nu se razvrateste si toata lumea respira liniste, o liniste nu asurzitoare ci doar reala, reala pentru relaxare si farama de mare pe care o auzi dimineata in cort printre alte farame de cantece. valurile sunt rare si la auzul lor mi-am imaginat o noapte marina fara sirene si pescarusi, doar mare si atat.
ma dor obrajii de la ras, rasul e molipsitor si intrerupe artisti in toiul creatiei, mi-am dorit sa fac un cadou, nu stiu daca o sa reusesc.... inca imi e frica sa nu fie prea mult si prea devreme.
un rasarit tarziu si valuri calde anunta o zi torida, astazi vreau doar racoare.
alt tren, alt drum si alte probleme, coboram din el si ne luam adio de la un drum scurt catre casa, schimbam biletele si petrecem 5 ore in constanta, alti prieteni, alte pisici. de la inceput in alt tren, racoare si somn in noapte, dimineata e altfel acasa, aici a plouat, ploaia nu ne atinge.
poate ca asa a fost sa fie acest drum, poate ca asa trebuia sa fie, dar prea multe peripetii pentru 3 zile la mare... de fapt 2 daca scadem drumul....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu