vineri, 9 decembrie 2011

la colindat

In copilarie iernile erau lungi si zapada era mare, atat de mare ca nametii erau pana la gard , atat de mare incat cateodata se inchidea scoala.  Asteptam cu nerabdare sa vina sarbatorile sa mergem la colindat, mai exact dupa bolindeti ( bolindetii sunt niste colacei facuti in casa, copti in test, aproximativ in forma de cerculet cu doua picioruse, nu stiu cum sa ii descriu altfel). Pe 23 decembrie eram entuziasmati si intrebam tot timpul cand mergem si cum incepea sa se insereze plecam, tataie ne insotea si ne astepta la poarta fiecarei case pe care o colindam, strangem bolindetii intr-o sacosa si cand eram mica mica avem un fel de gec in care ii puneam. Pe langa bolindeti mai primeam si bani, mere, biscuiti, bomboane si dupa ce inghetam bine si se facea tarziu si colindasem deja tot dealul ne intorceam acasa si ne minunam de cate stansesem si numaram bomboanele si biscuitii. Bolindetii se uscau pana dupa Craciun cand se taia porcul si cand se fierbeau caltabosul si lebarul ii puneam in ceaunul in care fierbeau si se inmuiau si se umpleau de arome, astazi probabil asta e o gustare ciudata si scarboasa dupa unii... pentru mine e gustul craciunului, e un gust de iarna si astazi cand mai facem caltabos si lebar pentru mine e cea mai buna gustare....amintiri din copilarie.
Si acum copii merg dupa bolindeti la tara, in mare parte s-au transformat in alte feluri de dulciuri si bani si o surpriza placuta a fost ca in unele parti ale bucurestiului copii inca mai vin cu sacose in care strang portocale, mere, covrigi, napolitane, eugenii si alte dulciuri .... un strop de amintire de la sat.

Un comentariu: