life is real

duminică, 12 noiembrie 2006

: She never took the train alone
she hated being on her own
She always took me by the hands
and say she needs me
She never wanted love to fail
she always hoped that it was real
She'd look me in the eyes and say: "Believe me."
And then the night becomes the day
and there’s nothing left to say
If there's nothing left to say
then something’s wrong

Ohhh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful and wild

And as the hands would turn with time
she'd always say that she was my mine
She'd turn and lend a smile
to say that she's gone
But in a whisper she'd arrive
and dance into my life
Like a music melody
like a lovers song

Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful and wild

Through the darkest night
comes the brightest light
And the light that shines
is deep inside
It's who you are

Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful …beautiful
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful and wild
So beautiful and wild
So beautiful and wild

: plecare pe care ai asteptat-o as amult ca inca nu iti vine sa crezi ca ai fost si te-ai si intors si ai si ce povestii si ai si cui povestii. Imprejur frunze cum visezi de cativa ani sa vezi si nu ai reusit,foc si viata, pasi si greutati, priviri si incantare,incantare pentru suflet, o gura de aer curat, ai expulzat in frumusetea aia de padure toata mizeria si tot necazul pe care ti-l poate aduce un oras mare si aglomerat. covor de frunze si covor de ganduri...asa arata padurea,culori nebune si care continua sa innebuneasca. frig si ceata, vant si multa concentrare, multe lucruri pe care iti e frica ca nu o sa reusesti sa le faci pentru ca cineva ti-a spus o data ca semnatura ta spune ca incerci sa faci lucruri pe care nu esti in stare sa le faci. multe vise care nu s-au spulberat si parca toate merg din ce in ce mai bine si din ce in ce mai frumos,cateoadata e prea frumos ca sa fie adevarat,mult prea frumos. . . de ce urasti tehonolgia...pentru ca se strica atunci cand iti este lumea mai draga... maine plec,plec spre necunoscut inca ma mai intreb ce a fost in capul meu...peste ceva timp plec iar spre frumosii mei si dragii mei,sunt acolo si ma asteapta...inca e totul prea repede ca sa fie adevarat....

: peste cateva zile...aniversare...zambete si tristeti in departare si distanta, amnare si consolare il alte zile...zile mai bune ...speranta. Inca nu realizezi ceea ce exista deja dar nu poti face nimic sa fie altfel,esti multumita si fericita asa cum sunt lucrurile... Dor de stanci,de poteci,de virgil si de suzi, de vise printre copaci care nu te cunosc si de noroi,de frunze , de ape repezi , de nori printre brazi, de rucsaci extenuanti si de imagini fara egal, dor de natura si de abis...dor de libertate.

: frica de trecut,de trecutul altor persoane,frica de ce ar putea insemna , frica de viitor si nici o teama de prezent. teama cum nu mi-a mai fost de mult timp, teama de ceea ce spun,de ceea ce as putea spune si ce ar putea insemna , teama de mine insami ....teama cum nu vreau sa imi fie. altii pot sa te puna pe ganduri si tu singur nu esti in stare daca sa iti iei ceva o anumita culoare. au trecut 2 zile ca 2 minute , au trecut atatea ganduri ca fire de nisip prin palme, cand ai vrea sa tipi in gura mare vorbele nu vor sa treaca in sunete si se incapataneaza sa populeze creierul in continuare si sa il rascoleasca. trecut...trecut

: din tramvai lumea pare altfel,scaunele galbene sunt libere si stralucesc in lumina artificiala, radioul suna altfel in tramvai...muzica iti trezeste amintiri si iti aminteste de persoane si persoane. la semafor un barbat se grabeste sa treaca strada ...era de ceva timp rosu pentru pietoni,ajuns in siguranta i se rupe latul de la borseta,borseta cate jos,langa borseta umbrela, latul ii atarna in mana neajutorat, barbatul e dezamagit si trist ...poate ca tinea la obiectul lui, se apleaca si isi ridica borseta si umbrela,pasii sunt rari ,expresia e trista ... Dale patrate strabat aleea , sunt gri ,copaci de toamna de o parte si de alta,becuri galbene si portocalii alternand printre frunze deja rare....

Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza

: te-ai straduit atat de mult sa nu plangi....a fost greu dar ai reusit,tristeti, tristeti de o secunda, de o zi , de o ora, de mai mult ore...doar tristeti...tristeti care vor lasa in urma amintiri cu gust amar. ceva sarat si crocant,ceva cu prea multa sare care iti lasa in urma sete...sete nepotolita. cateodata am vrea sa uitam si nu reusim, cateodata am vrea sa nu fi trecut prin ce am trecut, sa nu fi fost acolo , sa nu fi planificat ....raze de lumina strabat ceru...uita... ganduri iti rascolesc timpul..uita, uita si surazi...sau nu uita pentru ca nu poti...

: as vrea sa cumpar un W? Aveti asa ceva?...sa nu intrebi niciodata asta intr-un magazin de calculatoare... un w sa pot sa scriu , sa pot sa plang si sa nu vreau sa fi scris nimic atunci cand nu trebuia,incapatanarea mea,incapatanarea noastra....cateoadata facem greseli. uras tastatura si de aceea am de gand sa o aduc intr-un stadiu de uzura excesiva, pentru asta scriu in momentul asta....sa omor tastatura pentru ca ma lasa sa scriu tampenii......

: tarziu in noapte, inca nu te dor picioarele, hai sa schimbam locul! hai.....si iar am plecat catre nici noi nu stim unde s pierdem timpul, sa pierdem noaptea. fara inghetata dementa... un post-it verde ratacit prin buzunar...randuri scrise in noapte din joaca...sau nu... citeste ea, citeste si ea, citeste si ea ....citesc si eu...sclipiri ,emotii si un zambet larg, un sarut si o privire ... un oras viu noaptea, un oras fara reguli si fara treceri de pietoni semaforizate pentru ca asa alegi sa treci strada, parcuri pusti, alei fara sfarsit si straturi de flori care arata inca foarte bine chiar daca a venit toamna...panselute....

: oglinda lacului cu umbrele copacilor ca niste balauri, picaturi marunte fac zgomote de noapte, clipoci clipoci barcile la mal, lemn ud si margini albe, alei umede si broaste ce sar, frunze de stejar , ghinde, bubi.... kilometri si kilometri de drum , cantece in repetitie de pe acelasi cd, zambete, dureri in gat, zambete si vise cu ochii deschisi,poate ca nu eram acolo,eram in alta parte, poate ca ma insel, ma insel cu siguranta.... noaptea in centrul bucurestiului, semnaturi ,descifrari...ganduri aiurea...e mai bine sa nu vrei sa gandesti cateodata pentru ca iti complici viata,confuzie si idei aiurea care vin si pleaca... sa nu faci planuri si sa nu mai visezi , sa nu vrei sa stii ce se va intampla si sa fii sigur ca ai facut alegerea corecta, ca ai spus ce trebuia, ca nu ai gresit aiurea ca de obicei...cateoadata gandim prea mult....

: bate vantul,copacii chelesc..fiecare pala de vant le scutura frunze,astazi a venit toamna, sunt nori pe cer si e intunecat, astazi vreau sa ploua, sa ploua mult, astazi a venit toamna asa cum e ea...schimbatoare