greu

este greu, este greu si atat. in curand o sa ajung sa cred ca este imposibil.... as fi vrut sa fie usor si sa trec peste, as fi vrut sa nu mai vad, sa nu mai aud, sa nu mai simt, sa nu mai miros si sa nu imi mai imaginez. lucrurile usoare au devenit cele mai grele, iar unele lucruri grele au devenit imposibile, imposibile si atat, imposibile legate de speranta ca se vor uita, sa uiti e greu, sa uiti e imposibil. am citit acum ceva timp, cred ca a trecut mai bine de un an daca nu chiar 2, o poveste despre cum daruin , daruim parti din inima noastra si in locul partilor raman cicatrici, care sunt fie acoperite cu pati din inima celor dar daruiesc si ei fie raman pur si simplu cicatrici. o inima plina de cicatrici e trista si fericita in acelasi timp....fericita ca e capabila sa ofere si trista ca a oferit cui nu trebuia, sau poate ca nu asa cum trebuia, nu stiu, e greu, devine imposibil....
as fi vrut....