langa mine se aseaza un mos cu cun costum negru de poliester, afara e cald, si-a asortat cravata in nuante de albastru cu sapca alba cu floricele albastre, locurile din fata mea trebuiau sa fie ocupate de o mama si copilul ei , un adolescent obez. s-au mutat , nu aveau loc amandoi.
trenul de campie vede doar cerul fara sfarsit. orasul in care am stat apare o amintire- eternity- robbie wiliams - e trist si departe, o amintire din copilarie- trenul duce acum spre alte gari si alte locuri.
muzica din casti acopera zgomotul trenului, imi era dor de campiile nesfarsite, de norisorii albi si pufosi, de cerul albastru- la campie e liniste si cald.
pe diagonala o tipa citeste o carte groasa- federico moccia- are parul lung si cret- o tipa care e la litere?!
olt- rau fara timp si fara varsta- egrete, orz de un verde crud si albastru- albastru si verde crud... pe peron zaresti ceea ce asteptai.
si ceea ce te astepta:)
RăspundețiȘtergere