crede! spera!

e mult prea trista vocea ta si mult prea neputincioasa sunt eu....
ti-as spune sa speri....asta pentru ca stiu ca inima iti dicteaza asa...
si totusi cel mai bine ar fi sa dai totul uitarii, sa stergi cu buretele si sa crezi in ratiune...
si totusi iti spun sa crezi si sa speri, sunt langa tine si nu pot sa fac nimic. de as intinde mana sa acopar raul si suferinta m-as simti ca in cel mai frumos vis...visul in care am facut bine, visul in care neputinta mea a luat sfarsit... visul care visez sa fie realitate, o realitate atat de imediata...o realitate numita maine , maine atunci cand....
atunci cand credem si speram si ne rugam...